Megabacterioza

Megabacterioza


Etiologia:
Este o boala provocata de un organism gram pozitiv de mari dimensiuni care a fost initial considerat un fung(micoza 80), dar care la examenul cu microscopul electronic s-a dovedit a fi o bacterie. Ca urmare a dimensiunilor foarte mari fata de alte bacterii a fost numita “megabacterie” – Macrorhabdos ornitogaster.
Epidemiologie:
Raspandirea bolii nu se face orizontal cat mai ales vertical de la femela la pui, in mod rar invers. Morbiditatea este variabila, in relatie directa cu factorii favorizanti asociati care au activat virulenta acestei bacterii. Determina o mortalitate crescuta mai ales in primele saptamani de viata, in timp ce adultii pot sa fie aparent sanatosi.


Patogeneza:
Megabacteriile, obstruind canalele glandulare blocheaza secretia acida, ph-ul gastric tinde sa creasca, iar digestia se opreste. Scaderea tranzitului determina blocarea alimentelor in lumenul proventricolului provocand dilatarea acestui organ. Stomacul muscular (a carui functie este de triturare a semintelor) este suprasolicitat ca urmare a faptului ca primeste alimente nedigerate din prestomac. Pasajul acestor alimente prost digerate si putin acidificate determina alterarea florei saprofite si consecutiv malabsortiei apare sindromul fecalelor moi. Cazurile mai grave sunt insotite de diaree. Toate aceste dereglari digestive interfereaza negativ cu procesele de asimilare determinand patologii carentiale, avitaminoze si complicatii bacteriene printre care cele mai frecvente sunt enteritele.
Complicatii:
Cele mai frecvente sunt candidozele si aspergilozele, enteritele cu coli, rahitismul precum si avitaminoza A responsabila de cecitate.
Simptomatologia:
Regurgitari, diaree, pierdere in greutate, letargie, lipsa de coordonare in miscari, convulsii, aparenta cecitate, dejectii cu resturi nedigerate. Toate acestea duc la o slabire progresiva pana la emaciere(Sindromul “going light”). Datorita dilatarii proventriculului, acesta impinge organele interne, determinand tumefierea abdomenului si aparitia in partea stanga a unei zone cianotice - hepatospleno megalia ce poate insoti aceasta boala.
Leziuni anatompatologice:
Se observa dilatatia proventricolului a carui mucoasa este acoperita de un strat albicios. Alte leziuni sunt enterita catarala, dilatatia intestinelor si fragilitatea osoasa cauzata de decalcifiere. Nu toate aceste leziuni pot fi atribuite proventriculitei ci pot fi cauzate de complicatii care se asociaza maladiei primare.
Diagnosticul de laborator: confirmarea microscopica a unui raclaj al mucoasei albicioase de la nivelul provetricolului. Se observa in coloratia Gramm megabacteriile de forma bacilara alungita.
Profilaxie:
Evitarea administrarii de antibiotice atunci cand nu este absolut necesar, curatirea si dezinfectarea periodica a aviarului, a vaselor de mancare si adapatorilor. Administrarea de alimente curate, de provenienta controlata si aplicarea unui management bun in crescatorie. Autorii americani recomanda acidifierea periodica a apei de baut cu otet alimentar de mere in doza de 10/20ml la litru de apa la fiecare 2-3 zile.
Tratament:
Unicul tratament care pare sa dea rezultate este cel cu Amfotericina B, restul antimicoticelor ramanad ineficiente. Se recomanda urmatoarele doze terapeutice(Sirop Fungilin 10%): cate o picatura la fiecare pui incepand din a doua zi de viata, timp de 3 zile consecutive, iar pentru parinti o dilutie de 8ml/l de apa 10 zile consecutiv, inaintea eclozarii oualor. Pentru ca la ora actuala terapia cu Amfotericina B nu mai da rezultatele scontate s-a facut asocierea cu Ketoconazol(Nizoral) incepand cu 3 zile inaintea eclozarii: 1 compr/l apa timp de 12 zile consecutive. Atunci cand vorbim de complicatii enterice confirmate de o diaree tipica si persistenta dupa cateva zile de tratament cu Fungilin este recomandata asocierea cu un produs pe baza de Gentamicina in doze de 2ml/l apa acidificata cu otet de mere in doza precizata mai sus.